Povestea mea

Încă din copilărie am simțit că percep lumea diferit. Eram atrasă de oameni, de trăirile lor, de întrebările nespuse și de durerile tăcute din spatele zâmbetelor.

Aveam o empatie naturală, uneori greu de dus, dar și o curiozitate care mă făcea să privesc în profunzime.

Nu știam atunci ce este psihologia, dar știam că vreau să înțeleg „de ce-ul” din spatele comportamentului uman.

Îmi plăcea să mă uit la seriale care atingeau teme psihologice și să-mi imaginez cum aș putea eu ajuta oamenii.

​

Dar pentru mult timp am crezut că psihologia înseamnă doar teste, scoruri, diagnostic și analiză rece. Așa că am ales alt drum  cel care părea „logic” și sigur: am urmat Facultatea de Științe Politice și un masterat în Devianță Socială și Criminalitate, cu gândul de a lucra în diplomație.

Îmi doream să contribui la schimbare, să înțeleg mecanismele sociale și să lucrez cu oameni. Însă, pe măsură ce avansam, am realizat că acel mediu nu reflecta cine sunt eu cu adevărat. Eu aveam nevoie de libertate, de autenticitate, de suflet.

​